Doi oameni cu parcursuri foarte diferite, Miță Matei și Anca Răcătean au reușit o ascensiune pe vârful Manaslu 8163m, în toamna lui 2022, într-un sezon în care doar 10% din cei ce au primit permis de ascensiune au reușit să atingă vârful .
Vârful Manaslu, 8163 de metri, este situat în Nepal, în lanțul Himalayan și este unul dintre cele 14 vârfuri de peste 8000 de metri, din lume. Este al 8lea vârf că înălțime, din lume. Numele de Manaslu vine de la „manasá” care, în sanscrită, înseamnă „intelect” dar și „suflet”. Așadar, denumirea poate fi intrepretată ca „Muntele Sufletului”. Este considerat unul dintre cel mai ușor dintre vârfurile de peste 8000 de metri, dar și unul dintre cele mai periculoase, datorită expunerii la avalanșe.
În sezonul de toamnă 2022 muntele Manaslu a ținut să nu își dezmintă această titulatură și, în urma unor precipitații exagerat de abundente, a devenit un munte extrem de riscant, cu avalanșe ce au măturat versanții până în tabăra de bază. Cu toate acestea, Miță Matei (ghid montan în România) și Anca Răcătean (alpinistă) au reușit să urce pe vârf, fiind una dintre puținele echipe care au atins vârful sezonul acesta. Am fost curioasă să aflu povestea lor: cum au ajuns în punctul în care reușesc expediții în Himalaya, la peste 8000 de metri, și cum au trăit prima lor expediție pe un opt miar.
Am vrut să știu mai multe despre cine sunt cei doi și care a fost parcursul lor înainte de ascensiunea vârfului Manaslu. Pe Mită îl știam, căci e ghid montan în România și ne-am și întâlnit în Kathmandu, amândoi organizând ture în Himalaya. Dar nu îi cunoșteam parcursul și cum s-a n ă scut pasiunea lui pentru munte și, în special, pentru Himalaya.
Mi-a povestit pe scurt: „Am fost militar cu 10 ani în urmă, făceam alpinism la un club din Brașov, îmi doream să urc munții cei înalți, dar nu primeam acordul comandanților mei de face ceva atât de “riscant”. Am citit zeci de cărți despre expedițiile lui Hermann Buhl, Lionel Terray sau Maurice Herzog și îmi doream să ajung cândva acolo sus. După ce am părăsit domeniul militar, am decis că viața mea înseamnă muntele! Ușor-ușor am început să urc Alpii și Caucazul, iar apoi Anzii și Himalaya!
Când eram ofițer, îmi spuneam că dacă nu ajung măcar la Everest Base Camp până la vârstă de 33 de ani, nu am reușit nimic în viață!”
„Au fost vise, care la un moment dat s-au îndeplinit…dar și multe renunțări, ore în șir în care am lipsit de acasă, multă muncă și pregătire.” „De obicei, oamenii au tendința să vadă vârful aisbergului, dar acolo “sub apă” se află multă muncă, multă ambiție. Este o alegere pe care o facem deliberat. Devenind ghid montan, am înțeles că cel mai important este să ne întoarcem teferi. Ed Viesturs, cunoscutul ghid american, spunea că “urcarea vârfului este opțională, întoarcerea acasă este obligatorie”. Îmi place, este exact așa cum gândesc și eu!”
Parcursul Ancăi a fost mai „scurt și fulgerător”.
“ Dacă așa frumusețe este aici, oare ce este mai sus? Cum arată lumea de pe Everest?”
ăsta a fost gândul care i-a încolțit în minte când a ajuns pentru prima dată pe vârful unui munte (Vf.Retezat), în cadrul unei competiții de alergare montană . Fascinată de frumusețea munților a început să urce singură, căutând mereu să ajungă mai sus, și învățând pe parcurs. Însă, când a început să facă ture de iarnă, și-a dat seama că are nevoie de mai multe cunoștințe pentru a continua să urce în siguranță. A mers la un atelier de iarnă, și așa l-a cunoscut pe Mitză Matei, care a ajuns acum să îi fie coechipier și prieten de suflet. Dorindsă se perfecționeze, s-a înscris și la școala de ghizi. Apoi, în 2021 a început expedițiile în afara țării pe munții înalți. În doar 2 ani a urcat pe Ararat- 5.137 metri (Turcia); Island Peak- 6.160 metri (Nepal); Kilimanjaro – 5.895 metri (Tanzania); Aconcagua- 6.961 metri (Argentian); Ama Dablam- 6.812 metri (Nepal); Manaslu – 8.163 metri (Nepal) .
Pentru ambii alpiniști, a fost prima experiență la peste 8000 de metri. Desigur au fost temeri și necunosute . Mitză și Anca au ales să facă expediția folosind oxigen și suport Sherpa. A fost o decizie luată de comun acord și asumată de amândoi .
Pentru Mitză, responsabilitatea ca ghid primează: „în toate cărțile despre expediții și istoriile citite, căci am o biblioteca întreagă acasă, am dedus că mulți din cei care au încercat fără oxigen au avut mari dificultăți: de la viziunile lui Hermann Buhl de pe Nanga Parbat, la pierderea vieții lui Gunther, fratele lui Reinhold Messner, de la degeraturi și decizii greșite, influențate de lipsa clarității în gândire din cauza aerului rarefiat, vezi cazul lui Rob Hall, celebrul ghid de la Adventures Consultants. Acesta a murit pe Everest alături de clientul său Doug Scott. Așadar, la momentul în care Anca mi-a spus prima dată că după Aconcagua și Ama Dablam ar vrea să încercăm să urcăm optmiarii din Himalaya, i-am spus: „ Anca, am o singură condiție. Vreau să urcăm în noaptea vârfului cu oxigen. Vreau să avem mintea limpede și să luăm decizii corecte, să ne putem întoarce acasă și să mai urcăm și alți munți! Vreau să punem pe primul plan siguranța noastră și nu obținerea vreunei performanțe alpine deosebite! ”
Ca ghid montan sunt responsabil și vreau ca omul de lângă mine să se bucure de realizarea sa, să privească cu mintea limpede lumea de sus de la peste 8.000m!
Anca spune că își dorește să ajungă o bătrânică ce va povesti cu același entuziasm despre aventurile pe munte, ca în clipa trăirii lor. „Am ales să urc cu oxigen și Sherpa pentru că îmi doresc să-mi amintesc !
Să nu uit nici cel mai mic detaliu. „Urc cu oxigen și Sherpa pentru că muntele este pasiune pură și vreau să mă bucur de fiecare pas, de fiecare imagine. Chiar dacă îmi doresc să urc toți optmiarii, nu o fac pentru performanță ci pentru că îmi doresc astfel de experiențe pentru mine, pentru suflet. În Nepal, am găsit răspunsul la întrebări pe care nici nu știam că în subconștient mi le adresam destul de des.
Expedițiile astea, mi-au adus ce căutam…pe mine, mi-au adus liniște și curaj. M-au învățat că nu există “nu pot”!
Alpiniștii care urcă fără oxigen și Sherpa, sunt adevărate forțe. Dar știu că au un preț de plătit și nu este unul tocmai mic. Dar fiecare știe pentru el ce-și dorește și ce are de făcut.”
Și dacă tot am vorbit despre emoții, i-am întrebat și „cum se vede lumea de la 8000 de metri?”
Mitză ne spune „Deasupra norilor, deasupra altor munți înalți, deasupra tuturor problemelor inerente unei astfel de ascensiuni ești doar tu și cei care te însoțesc. Totul e alb, clar și pur, imaculat. Pentru o clipă ai impresia că timpul se oprește și parcă tot îți vine să mai stai, dar creierul îți transmite semnalul de supraviețuire: du-te jos cât mai repede! Așa că rațiunea învinge și cobori, dorindu-ți să revii cât mai repede acolo sus!”
Pentru Anca, lumea văzută de pe vârful Manaslu, de la peste 8000 de metri este „Pură. În acele momente, se face liniște în minte. Lupta s-a terminat, vântul poate să bată cât vrea el, frigul poate îngheța tot pentru că sufletul este viu și trăirile acelui moment încălzesc și anulează orice durere, orice greu. Am prins primul moment al dimineții când o linie perfect dreapta, de un portocaliu intens, separa Cerul de Pământ. Apoi, lumina s-a împrăștiat peste marea de nori ce era sub noi, făcând vârfurile munților ce spintecau norii să se coloreze într-o nuanță blândă, gălbuie. Emoțiile s-au așezat și pentru o clipă, m-am simțit mai aproape de Dumnezeu. Știam că sunt binecuvântată prin trăirea acelui moment. Nu mai simțeam și nu mai conta greul de până atunci, nu mai simțeam degetele înghețate ale mâinilor, durerea picioarelor, nu mai conta nimic pentru că eu eram vie, acolo. Și acel moment, era tot ce conta și era singurul pe care-l aveam.
Era răsplata pentru munca depusă în anii trecuți și era încununarea ei și acel “bine ai venit” în lumea optmiarilor.
Și asta, nu o voi uita niciodată. Pentru acele momente și trăiri, voi continua să urc!
Ascensiunile pe vârful Manaslu în 2022 au fost, în mare parte, nereușite și soldate cu drame. Cunoscuta alpinistă și schioare de altitudine, Hilaree Nelson, și-a pierdut viața încercând să schieze de pe vârf, fiind prinsă într-o mini avalanșă care a aruncat-o într-o crevasă. O avalanșă de mari proporții între Camp 3 și Camp 4 a accidentant mai multe persoane și a dus la pierderea vieții unui Sherpa. Doar 10% din cei care au obținut permis de urcare pe vârful Manaslu au reușit să urce în sezonul de toamnă 2022.
Multe expediții au fost anulate și mulți alpiniști cu experiență au decis să renunțe la vârf.
Voi ați avut îndoieli? V-ați gândit la vre-un moment dat să renunțați?
Pentru Anca, renunțarea nu a fost o opțiune, fiind încăpățânată, determinată, și știind care era scopul venirii în Nepal. Totuși, așa cum spune și Mitză Matei, acolo nu ești de capul tău. Faci parte dintr-o expediție mânată de Sherpa profesioniști, care pun sigranță pe primul loc. Decizia de a încerca vârful a fost luată la fața locului, în funcție de condițiile din momentul respectiv și de părerea liderului de expediție. Așadar, pe 28 Septembrie 2022, la ora 6.30 am,
Anca Racatean și Mitza Matei au atins vârful Manaslu, primul lor 8000miar! Ce urmează acum? Ce planuri de ascensiune au?
Anca Racatean își dorește să atingă toate cele 14 vârfuri de peste 8000 de metri. Problema este că expedițiile astea sunt, pe lângă foarte solicitante, și foarte scumpe. Așadar, planurile celor doi nu depind doar de ei ci și de potențiali sponsori. Între timp, își doresc să atingă ambele poluri, polul nord și polul sud, ca antrenament, precum și alte vârfuri notabile ale planetei precum cele ce fac parte din circuitul 7 Volcanos, 7 Summits sau Leopardul de Zăpadă. Sunt planuri ambițioase, însă Anca spune că „experiențele trăite în condițiile aprige o ajută” să își cunoasc ă și să-și depășească zona de confort. Felul în care își trăiește viața și mesajul pe care îl transmite lumii este: „Să-ți trăiești viața după propriile reguli și să-ți urmezi drumul indiferent de impasurile peste care dai, să crezi în visul și-n potențialul tău, să duci până la capăt drumul ales. Fiecare om poate reuși absolut tot ce-și propune. Este nevoie de muncă, determinare și perseverență. Lucrurile se așează de la sine și cedează în față sufletelor ce nu se dau bătute. Oricine poate! Trebuie doar să îndrăznim și să încercăm!” Personal, nu pot decât să fiu de acord și să îi încurajez în planurile lor ambițioase în Himalaya și în lume.
Dacă vrei să citești și despre alți români care au făcut expediții în Himalaya vezi și: Interviul cu Lorena Coroiu, interviul cu Gabriel Baicus sau cel cu Horia Colibasanu.
EȘTI GATA SĂ PORNEȘTI ÎN AVENTURĂ?IATĂ CE TREBUIE SĂ FACI
1. Arată-ți interesul
2. Te contactăm și stăm de vorbă
3. Îți cumperi zborurile
4. Plătești un avans