Să te îndepărtezi de rutele de trekking și să încerci ascensiunea unui vârf în Nepal este o experiență unică de trăit cel puțin o dată în viață.

Există o mare varietate de vârfuri, așa numite “de trekking” care sunt mai mult sau mai puțin accesibile. Turismul de masă, a făcut ca ascensiunea unui vârf în Nepal sa fie relativ ușor de realizat de către o persoană cu o condiție fizică bună și ceva experiență montană, fără a fi nevoie să aibă cunoștințe temeinice de alpinism.

Un vârf de trekking este un vârf cu o altitudine cuprinsă între 5800 și 6500 de metri care poate fi urcat în condiții de siguranță, cu ajutorul unui ghid Sherpa și obtinand permise specifice, de călătorul ce-si doreste o experiență alpină în Himalaya.

Este important de precizat că aceste varfuri, deși accesibile din punct de vedere al locației și tehnicității, necesită capacitatea de a merge cu colțari și piolet, pe ghețar, traversarea unor crevase și folosirea corzilor fixe. Nu sunt, așadar, niște simple drumeții, desi așa poate sugera titulatura.

Printre cele mai cunoscute și populare vârfuri sunt: Imja Tse (Island Peak – 6189m), Mera Peak (6.476m), Lobuje Peak (6119m) toate în valea Khumbu (regiunea Everest); Pisang Peak (6.091m), Chulu (West , East and Far East – ceva mai lung și tehnic) în zona Annapurna; Naya Kang (5.844m) în regiunea Langtang.

Este important de știut că ascensiunea unui varf în Nepal este reglementată de către Asociația Alpină Nepaleză  (NMA – Nepal Mountaineering Association) și că asta presupune obținerea unor permise de ascensiune și contractarea unui Sherpa prin intermediul unei agenții locale.