DESCRIEREA REGIUNII

O zi de acomodare cu zumzetul Thamelului (centrul turistic al orașului Kathmandu). Se pun la punct ultimele detalii pentru trekking și permisele. Cina este oferită într-un restaurant tradițional. Cazare la hotel de 3*

Se pornește dis de dimineață spre satul Besi Sahar unde se ajunge cu autobuz sau jeep în câteva ore bune (5-6). De aici, după încă aproximativ 4h de mers, se ajunge în Dharapani, unde se petrece prima noapte la munte.

Prima zi integrală de drumeție. Poteca șerpuiește de-a lungul văii râului Marsyandi, și începem să traversăm faimoasele poduri metalice, construite cu sprijin elvețian. Când unul din maluri devine prea abrupt pentru a merge mai departe, se trece pe malul opus, unde poteca a găsit un mic locșor prin care să se strecoare. Încep să se observe influențele tibetane, aduse de cei ce practicau comerțul pe ruta aceasta. Se vede vârful Annapurna II.

Continuă urcarea, iar peisajele se lărgesc. Încep să se vadă vârfurile Manaslu, Annapurna III și IV, Chulu, Pisang și Tilicho. Pisang este un sat pe două nivele: un sat jos, în vale, pe malul râului, și un sat sus, unde se urcă pentru priveliști și aclimatizare.

Între Pisang și Manang peisajul câștigă amploare. Cum este o zonă în care ploile ajung mai puțin, este mai aridă. Drumul se lărgește și la fiecare cotitură se deschid noi perspective. Înainte de Manang, se află Brag, un sat Gurung unde se află una dintre cele mai mari și vechi mănăstiri din regiune.

Satul Manang este pitoresc, ultimul accesibil chiar și cu jeep, cu case confortabile și priveliști incredibile asupra masivului Annapurna și Gangapurna cu al sau imens ghețar ce coboară până aproape de sat formând un lac de un albastru ireal.

Zi de aclimatizare sau „odihnă activă”. Mai multe opțiuni sunt posibile:

– urcare la Lacul Înghețat (Ice Lake – 4.600m) este o urcare abruptă și solicitantă dar care este foate bună pentru aclimatizare, mai ales dacă vreți să mergeți și la lacul Tilicho. În plus, priveliștile sunt absolut minunate asupra întregului masiv Annapurna

– o urcare mai puțin solicitantă până la poalele ghețarului Gangapurna ce se prăvale către sat și se sfârșește într-un frumos lac glaciar de un albastru lăptos (2,3 h)

Itinerariul continuă să urce, dincolo de Manang, pe drumuri mai greu accesibile, iar altitudinea își face simțite efectele.

Aici drumul se bifurcă, existând opțiunea de a urca la frumosul lac Tilicho, unul dintre cele mai mari lacuri glaciare de mare altitudine. Pentru a merge acolo, e nevoie de încă 2-3 zile în plus de drumeție.

Cea mai scurtă zi, în pregătirea celei mai lungi zile. Se ajunge la capătul văii, în Thorong Phedi, înainte de pasul ce se înalta la 5416m: Thorong La.

Dacă toată lumea este suficient de bine aclimatizata, se poate dormi chiar în High Camp Thorong Pedi la 4800 de m. Altfel, doar se face o urcare și se revin în Thorong Pedi pentru a dormi.

Este ziua cea mai lungă și mai solicitantă în care se traversează pasul Thorong-La la 5416m altitudine.

Se urcă încet, căci aerul rarefiat face fiecare pas mai dificil. Se merge 8, 9h până în Muktinath. Prima parte este mai abruptă, apoi urcarea este lina, însă lungă. Priveliștile de amble părți ale pasului sunt încântătoare. În spate, lăsăm masivul Annapurna și vârfurile Chulu ce se profilează dramatic pe cerul răsăritului.

De partea cealaltă a pasului ne așteaptă o vale complet diferită, mult mai aridă, cu oaze de verdeață jos, în vale.

În Muktinath se află unul dintre cele mai mari și mai frecventate de pelerini temple hindu. Dimineața se poate observa sau chiar face ritualul de purificare cu apă.

Între Muktinath și Kagbeni este un peisaj tipic al Mustangului: arid cu oaze verzi. Se merge pe granița dintre Mustangul de Jos și Mustangul de Sus. Mustangul de Sus este zona protejată și controlată (fiind granița cu China) și nu se poate intra decât cu un permis ce costă 500 USD.

Este o zi ușoară, de odihnă, după ziua precedentă. Musai să se încerce un Yak Burger în Kagbeni (pentru nevegetarieni).

Se continuă coborârea către Marpha. Zona este bătută de vânturi începând cu ora prânzului, așa că e bine să se plece devreme. În Jomson se află singurul aeroport din zona. Pentru cei grăbiți, există posibilitatea de a lua un zbor înapoi în Pokhara sau un jeep.

E însă păcat să nu continuați până în Marpha, zona cunoscută pentru livezile de măr. Aici veți decopei tarte de mere delicioase și un lichior de mere care nu se face în alte zone din Nepal.

Pentru o mai mare ușurință, se ia un jeep sau un autobuz pentru a călători până în Tatopani. Cuvântul „Tato” în nepaleză, înseamnă „cald” și „pani” este „apă”. Așadar, numele acestui loc este „Apă Caldă”, și asta căci dispune de ape termale în care te poți scălda pentru a relaxa mușchii obosiți după atâtea zile de drumeție.

Se revine în Pokhara fie cu jeep, fie cu autobuz, după buget și dorința de confort. E un drum lung, însă Pokhara e unul dintre cele mai frumoase orașe nepaleze! Seara este liberă pentru o plimbare pe malul lacului sau chiar cu barca pe lacul Phewa. Există și un cinematograf în aer liber, dar și cafenele și restaurante de foarte bună calitate.

Dacă totul a mers conform programului asta este o zi liberă de explorare a orașului Pokhara. Situat pe malul superbului lac Phewa, Pokhara oferă o mulțime de posibilități de a petrece timpul: fie un salt cu parapanta, fie o plimbare pe lac, fie o explorare a templelor din și de pe lângă oraș.

Pe malul lacului sunt numeroase cafenele și terase unde se poate petrece timpul savurând un suc natural de fructe și admirând bărcile colorate și munții ce înconjoară lacul.

Se poate angaja un ghid pentru a vizita principalele obiective turistice din și de pe lângă Pokhara.

Drumul până în Kathmandu poate fi lung, în funcție de trafic. După-amiaza în Kathmandu este liberă. Cazarea se face la hotel de 3*.

După micul dejun fie se face transfer la aeroport fie se poate începe un alt tur. Depinde de cât timp aveți la disposiție.